sâmbătă, 17 martie 2012

Je suis d'accord,Monsieur!!!!!

Aroganţi, plini de ifose, superiori, egoişti, superficiali, distanţi, departe de noi, ceilalţi muritori, aşa i-am perceput pe la puţinele întâlniri în care i-am avut parteneri. Am crezut că e doar o impresie strict personală. Se vede că nu, că fiorul rece pe care l-am simţit în faţa privirilor lor e întemeiat. Ştie el Depardieu ce spune!

vineri, 16 martie 2012

A neamului meu, nene Marko!

Da, nene(ca "Domni" au fost ai noştri, Ştefan şi Vlad şi Mircea şi Mihai, da, nene Marko,al neamului meu românesc este pământul Transilvaniei! Ziceţi voi ce,cât, cum şi pe unde vreţi, adevărul nu-l veţi putea măslui, oricât aţi vrea să-l ascundeţi sub preş. Neamul ăsta de opincari valahi, pe care i-aţi umilit cât, cum şi când aţi vrut, este proprietarul de drept al pământului pe care l-a udat cu sudoarea muncilor de peste an şi cu sângele izbucnit în urma loviturilor de bici cu care i-au răsplătit grofii voştri venetici. Neamul acesta batjocorit de toţi cei pe care i-a primit la vatra sa s-a încăpăţânat să nu moară, aşa cum aţi fi vrut, a fost îndărătnic şi s-a ţinut cu ghearele şi cu dinţii de ceea ce a fost al moşilor săi. Nu vă faceţi iluzii; chiar dacă pare că doarme, că nu ştie pe ce lume trăieşte, neamul acesta va mai fi capabil, încă o dată şi încă o dată, de câte ori fi-va nevoie, să vă arate de ce e în stare şi în nădragii cui va trânti cu opinca. Nu vă întindeţi mai mult decât e cazul s-o facă nişte unii ce se pretind a fi civilizaţi; s-ar putea ca, în curând, să aveţi surpriza să constataţi că nu mai suntem dispuşi să răbdăm insultele pe care ni le adresaţi în propria noastră ogradă. Ne cereţi să uităm ce-a fost şi să mergem înainte? Cu cei care l-au spânzurat pe Iancu mai an? Cu cei care se simt deranjaţi de faptul că trebuie să cunoască limba oficială a ţării care-i hrăneşte de bune sute de ani? Cu cei care au înlocuit drapelul naţional românesc cu altul străin pe clădirile publice? Cu cei care nu prididesc să ne încerce răbdarea adresându-ne injurii şi înjosindu-ne în ochii lumii întregi? Nuuuu, nene Marko! Ajunge! Există o limită în toate şi voi aţi depăşit-o de multă vreme. Noi am iertat, dar de uitat nu avem voie. Nu ne lasă sufletele celor ucişi la Ip şi la Moisei, la Tresnea şi La Furci, la Timişoara şi la Ghimeş, de fapt pe fiecare brazdă ardeleană. Nu ne lasă nici Blajul, nici Abrudul, nici Zarandul, nici Bistriţa, nici o firimitură din pământul nostru să uităm. Aveţi grijă, dară! Nu întindeţi coarda dincolo de baierile răbdării, că nu se ştie ce va fi! Nu ne mai daţi lecţii la noi acasă. Faceţi-vă câte şcoli şi teatre şi spitale de/cu/în limba maghiară, dar nu pe spatele statului român, nu cu banii noştri şi nu pe spinarea noastră. Şi, mai ales, nu pe memoria noastră colectivă, nu pe martirii şi suferinţa noastră, nu jucându-vă cu răbdarea şi toleranţa noastră prosteşti de largi. Ajunge!

Doar priveşte. Şi ajunge.

Uneori rămâi fără cuvinte. Nici nu e nevoie de ele; ceea ce vezi şi ceea ce simţi trece dincolo de cuvinte. Ca urmare, mă mulţumesc să-i urmăresc de nenumărate ori şi să mă gândesc la cât de frumoasă poate fi viaţa. Iată:

duminică, 4 martie 2012

Trecut-au anii...

...ca nouri lungi pe şesuri... Nu mi-a trecut încă starea aceea de nemulţumire, de tristeţe, de supărare pe toţi şi pe toate....Nu e depresie, mulţumesc bunului Dumnezeu că nu cunosc asemenea stare, dar e o intensă tristeţe pricinuită de sentimentul neputinţei...Nu pot opri timpul! Nu pot nici măcar să încetinesc curgerea lui! Nu pot coborî din maşinăria vieţii să fac, fie şi nepermis, un popas! Nu pot să spun că nu simt că trece, că mă îmbătrâneşte, că mă devorează, căci o simt în fiecare zi, în fiecare clipă, în fiece dimineaţă în caredeşi nu vreu, mă privesc în oglinda de deasupra chiuvetei. Cum se vede viaţa de la jumătate de veac? Hmmmmmm....Ceea ce am lăsat în urmă nu e nici mult, nici măreţ, nici ieşit din comun- o adolescenţă trăită frumos şi intens într-o lume care dispare, din nefericire;un optimism maladiv uneori; o tinereţe care m-a azvârlit în meandrele vieţii, oferindu-mi posibilitatea de a intra în lume cu fruntea sus, fără artificii ori debite;o încredere iremediabilă, idioată, aş putea spune,în oameni; o familie normală, fără fiţe şi mofturi; o profesie pe care o iubesc şi spre care m-aş îndrepta de încă zece ori dacă aş avea ocazia s-o iau de la capăt;mai ales doi copii minunaţi, doi oameni sănătoşi la trup şi la minte, doi stropi din sufletul meu dăruiţi lumii şi despre care pot spune, cu mândrie: copii ca ai mei nu are orişicine! Mulţumesc bunului Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat până acum şi rămân la convingerea că cineva, acolo, sus, mă iubeşte mai mult decât pe alţii şi că mi-a dat ca protector pe Sf. Ioan Botezătorul, căci sunt născută în ziua aflării capului său! Ar fi trebuit să mă cheme Ioana, dar ai mei au preferat să păstreze tradiţia familiei şi să mă numească precum pe prima născută din familiile fiecărui frate/soră a tatălui meu. Nu e rău nici aşa... Gata. Mă podidesc amintirile şi...alte gânduri pentru jumătatea mea de secol altădată...

La căpătâi de istorie

Trece istoria pe lângă noi şi nu prea apucăm să ne dăm seama. Trec nu doar anii. Trec şi oamenii, mici ori mari, bogaţi ori vai de capul lor, drapţi ori mincinoşi, demni ori laşi...Omătul iernilor, iarba grasă de peste vară ori frunzişul toamnelor vor acoperi cu culorile lor micile lăcaşuri peste care vreun preot va fi stropind cu agheasmă, închizând în lut existenţe mai mult ori mai puţin efemere. Unii pleacă tăcuţi, modeşti, neştiuţi de nimeni. Alţii pleacă cu alai, vacarm, opulenţă afişată ostentativ...De cele mai multe ori cei dintâi sunt adevărate comori pe care, din varii motive, nu apucăm să le cunoaştem şi nici să le preţuim cum se cuvine. Şi, mai devreme sau mai târziu vom regreta absenţa lor şi neputinţa ori neştiinţa noastră în a-i folosi ca dovezi vii ale unui trecut ce nu trebuie uitat. A plecat dintre noi, tăcut şi sigur decepţionat de libertatea pentru care a luptat şi pe care sigur altfel şi-a imaginat-o, Gavril Vatamaniuc! Fie-i ţărna uşoară şi bunul Dumnezeu să-i dea liniştea şi dreptatea pe care o merită!

amintiri din primavară

amintiri din primavară

Se anunţă an bogat în Bucovina

Se anunţă an bogat în Bucovina

Iarna la Suceava

Iarna la Suceava