La mulţi ani, Patrie!

Mâine e ziua patriei mele. E ziua Ţării. E ziua neamului meu.
Ar trebui să spun toate astea-şi multe altele- cu bucurie, cu entuziasm, cu încredere.
Nu pot s-o fac. Mi-e jenă să-i rostesc numele, ca să nu mă considere cei din jur...uşor dereglată. Mi-e groază să-i rostesc numele, ca să nu mă considere vreunii fascistă. Că naţionalistă mă consideră deja. Ca şi cum aş fi ciumată. Ca şi cum aş fi legionară. Ca şi cum aş fi unul dintre teroriştii lui bin Laden ăla.
Nimeni nu mai vorbeşte de Patrie. Nici de Ţară. Nici de Neam. Că se găsesc destui care, direct ori mai pe ocolite, să te catalogheze drept comunist. Ori xenofob. Ori antisemit. Ori cine ştie ce-ţi mai pun în cârcă...Că aşa suntem noi: guralivi; cârcotaşi; căutători de nod în papură; fudui; superficiali; orgolioşi....
Da. Avem multe păcate; unele genetice( că doar suntem urmaşi de daci şi de romani,nu?), altele preluate; unele vechi, altele nou-nouţe; unele uşoare, hazlii chiar, altele de fond, profunde şi inconfundabile.
Nu-i bai; eu mă iubesc aşa cum sunt şi, mai mult, VĂ IUBESC; POPOR ROMÂN!
LA MULŢI ANI,ROMÂNIA! SĂ TRĂIEŞTI CU MULT MAI MULT DECAT ÎŢI DAU BAŞTANII ŞI DECÂT ÎŢI PROROCESC DUŞMANII!