Dacă a fost accident(puţin probabil la piloţi cu experienţa maiorului Gagarin)s-ar putea spune că a fost voia cerului care, la 50 de ani de la actul Marii Uniri, lua astfel mândria ruşilor cotropitori.
Indiferent de cauzele evenimentului care a pus capăt vieţii unui tânăr visător, rămâne poarta deschisă către alte lumi, rămâne visul icarian al înălţării către soare, rămâne flacăra arzândă a pasiunii şi efortului şi curajului a fiului ce ridică ochii către Creator.
Şi mai rămâne urma fracturii suportate de un pui de om din nordul românesc ca urmare a zborului făcut, cu ceaunul din care beau apă găinile în cap, pe post de cască de astronaut, de pe vârful clăii de paie ridicate într-o dogorâtoare zi de vară a lui '68. Este, din punctul meu de vedere, cel mai frumos omagiu adus lui Iuri Gagarin.
