Oooopssss! Ce de ani de când m-am rătăcit printre mărunțișurile vieții și am uitat de spațiul acesta! Asta îmi aduce aminte de anii adolescenței, când m-am apucat de o mie de ori de scris un jurnal și am uitat de o mie și una de ori de el....cuvinte împrăștiate prin tot soiul de caiete și carnețele, însemnări răzlețe care s-au pierdut cine știe pe unde....Nu mai e la fel casa părintească... nu mai sunt lucrurile la locul în care erau puse în copilăria mea...Au trecut anii, s-au îngălbenit filele de caiete școlărești și s-a șters cerneala cu care mânuța unui copil zgâria semne și desene...Casa a întinerit, căci noul stăpân, fratele mai mic al adolescentei ce-și punea, cândva, viața între file, i-a dat o noua viață și, odată cu asta, o nouă înfățișare. Mama, însă, imi e inca agera si prezenta ei, ca si multe dintre lucrurile tatei, ma mai arunca, din cand in cand, in tezaurul cu amintiri al unei copilarii de vis....
Ce-ar fi sa ma reapuc de postat pe aici? Doar asa, ca sa nu moara niste ganduri, niste trairi, niste idei...Asa voi gasi un refugiu dragut ca sa ma ascund de o lume tot mai urata, tot mai haina, tot mai rece si mai rea....Vom vedea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu