Comedie la Siret

Dube albastre. Dube albe. Multe. Însemne oficiale. Foarte înalte însemne. Şi foarte oficiale. Sirene urlând. Televiziuni prezente cu nopticica-n cap. Să vadă. Să audă. Să prindă. Să facă rating. Ce televiziuni informate! Cum ştiu ele să fie taman unde e deveru mai mare! Aşa, la intuiţie! Bubuituri în uşi. Urlete. Copii treziţi din somn. Oameni buimaci. Pijamale. Câini lătrând aiuriţi.Vorbe. Multe vorbe. Grele vorbe. Sperietură. Spaimă. Plânsete. Priviri nedumerite. Braţe de copii înfăşurate pe părinte. Vai, televiziunilor, dar n-aţi apucat asemenea imagini? Se poate? Iar dube. Albastre şi albe. Cu însemne. Trec prin târg aliniate, ca la paradă. Unii se bucură: aşa le trebuie, că nu se mai satură. Alţii, mai sensibili: lasă, bă, că nu sunt ăştia cei mai răi din România noastră. O bătrână făcându-şi semnul crucii: Doamne Dumnezeule, parcă-i 49, după rebeliune! O jună îmbătrânită de machiaj: lasă să vadă şi nevastă-sa cum se trăieşte numa din salar!
..................
...frânturi din ziua de 3 februarie 2001, prin Suceava.
Nu sunt avocatul diavolului. Nu sunt nici procurorul drepţilor. Mă cutremură însă evenimentele petrecute în lumea mea în care părea să nu se întâmple nimic, vorba lu bădiţa Mihail. Nu cred că nu există vină la Siret. Dimpotrivă. Cunosc persoane care, deşi nu lucrează niciunde oficial, nu plătesc nici un fel de contribuţie la stat, deşi nu au nici un fel de educaţie care să le permită practicarea unor profesii liberale(care ar putea ţine loc de sursă a veniturilor) şi-au ridicat locuinţe de vis în zona Siret, afişând aere de superioritate faţă de muritorii de rând care se spetesc pe trei firfirici la stat ori la patroni. Neveste casnice, mobilier de import, maşini de maşini...mă rog, tot tacâmul de pe la case mari. De unde? Ştiu ei. Ştim şi noi. Doar că multă lume, şi mai ales cei îndrituiţi să aibă ochii deschişi şi urechile ciulite, s-au făcut că plouă. Presupun că prefăcătoria a avut un preţ. Şi încă mare. Şi înseamnă alte vile. Şi alte maşini. Şi mulţi bani pentru partid. Care partid? Mă gândesc că toate. Că-s multe. Şi sunt mulţi. Şi vor multe. Şi multe nu se obţin cu puţin. Şi nici cu puţini.
E corupţie la Siret. E vinovăţie.Sunt vinovaţi. Mulţi. Şi nu numai la Siret. Ne-am dori mai puţini vinovaţi. Din multe motive. Dar rămân nişte întrebări: sunt toţi vinovaţi? Şi copiii treziţi de urletele de la uşi? Era nevoie de spectacolul mediatic din dimineaţa trecută? Era nevoie de circul gustat din plin de televiziuni? Era nevoie de desfăşurarea aceea de forţe care a trezit unora amintiri cumplite, altora mari semne de întrebare? Era nevoie de încă o demonstraţie că atunci când unul strănută(nu spui cine, persoană importantă) ceilalţi au gripă porcină deja?
Dacă există un plan de curăţare a jegului de la frontiere care să fie eficient, ar fi bine să fie pus în aplicare fără fanfară, fără circ, fără să se atenteze la liniştea cetăţeanului de rând care este oricum stresat de mârşăvenia în care trăieşte.Să se facă ordine! Şi nu doar la frontiere. Să se facă ordine în administraţia centrală şi locală, căpuşe care parazitează sistemul financiar printr-un cârd de ghişee din spatele cărora eşti privit cu dispreţ tu, cetăţeanul care-i hrăneşti, eşti umilit tu, cetăţeanul care le dai salariu, eşti strivit de măreţia unor semidocţi tu, cel care rupi de la gura copiilor tăi pentru ca ei să aibă şi prime şi tichete de vacanţă şi ifose de boier. Să se facă ordine în justiţie, acolo unde eşti mâncat de viu, cu acte cu tot, dacă nu ai pe nimeni care să te ajute prin jungla legislativă creată tocmai pentru a descuraja, pentru a ameţi, pentru a anihila orice formă de protest ori încercare de apărare a drepturilor individuale. Să se facă ordine şi în sistemul privat, acolo unde, ca şi cum o naţie întreagă ar fi retardată, se fac ilegalităţi uriaşe la umbra protectoare a autorităţilor. Să se facă ordine, nu paradă de imagine, nu maree mediatică întru prealăţită supuşenie faţă de cel ce ştie/poate/face totul...
Şi ar fi bine să se sape la rădăcina fenomenului, nu să se reteze doar mugurii din vârf(nu de alta, da ăştia se înmulţesc teribil după asemenea episod!), să se ajungă la mânuitorii din umbră care se folosesc de marionetele din vămi pentru a-şi unge mecanismele parvenirii. Să se verifice şi să se confişte averile dobândite fraudulos şi să se valorifice în interesul spitalelor, pe care am văzut că le decimează, orfelinatelor în care domneşte mizeria şi dezinteresul, azilelor care adăpostesc bătrâni ce n-au ştiut să se descurce precum cei de care vorbeam mai sus....
Altfel, toată zarva rămâne un trist episod de circ în care se văd, asemeni echipamentelor de noapte ale poliţiştilor, sforile care duc la păpuşarul şef ce vrea să ia din nou ochii spectatorului apusean....
Are românul o vorbă(vorba vine; are românul multe vorbe deştepte!) Peştele de la cap se împute, dar se curăţă de la coadă. Peştele nostru e putred rău la cap. Cred că, dacă vom începe curăţarea de la coadă, nu va merita; va fi prea multă muncă şi s-ar putea să nu ne alegem decât cu solzii de pe coadă. Ceea ce ar fi al naibii de puţin şi de nemeritat pentru naţia asta care s-a învăţat să invoce brazii şi păltinaşii, când ar trebui să-i înşface şi să dea la capetele împuţite deja!