Incredibil unde am ajuns!
Îmi amintesc că, atunci când eram copil, tata vroia să mă înveţe că, fie că îmi place sau nu, trebuie să respect nişte reguli, pentru că altfel n-o să mă iubească nimeni, n-o să vrea nimeni să vorbească cu mine, n-o să pot să mă apropii de nimeni. Mai îmi spunea că, indiferent ce s-ar întâmpla, să apelez la oamenii instruiţi, care au multă carte, ca să mă îndrume şi să mă ajute. Şi, mai ales, îmi repeta mereu să nu mint, să nu-i înşel pe cei din jur şi să nu îmi bat joc de nimeni.
Am fost un copil cuminte, ascultător, şi m-am străduit să fiu aşa cum îşi dorea tata.
Şi aşa m-am străduit să îmi cresc şi copiii: în spiritul respectării omului,legii şi obrazului.
Când văd însă că se întâmplă şi aşa, mă întreb-şi tot mai des o fac în ultima vreme- dacă nu am greşit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu