A mai plecat un Român!

Cu ani în urmă, mergeam des la Techirghiol. Nu pentru că aş fi avut probleme deosebite de sănătate, ci pentru că acolo ne permiteam să mergem, cu biletele părinţilor mei pensionari, cu fetele la mare. Erau mici, aveau nevoie de cure heliomarine, iar banii noştri, din salarii, atât ne lăsau să facem.
Acolo am fost, de câteva ori chiar la 15 august, la bisericuţa de lemn(o bisericuţă călătoare din Ardeal) în jurul căreia s-a format o obşte monahală. Acolo, într-un 15 august, l-am zărit, greu deosebindu-i chipul dintre sfinţii icoanelor, pe părintele Arsenie. I-am ascultat cuvintele care îndemnau la iubirea aproapelui, chiar duşman fie el(ba chiar acesta iubit să fie mai cu râvnă), i-am admirat voinţa cu care depăşea încercările vieţii(tocmai fusese operat), m-am simţit ruşinată pentru lipsa mea de credinţă şi de cultură, mi-am propus să-mi schimb mentalitatea dobândită în educaţia comunistă de care am avut parte, dar, graţie aceleiaşi educaţii, care-ţi cerea să promiţi câte-n lună şi stele, să-ţi faci autocritica, fără să mai verifice cineva de te ţii de cuvânt, am ignorat ideea nu mult după ieşirea din gura de rai de la malul mării.
Am aflat deunăzi că părintele, aflat la o vârstă patriarhală, a închis ochii pentru totdeauna. Dumnezeu să-l odihnească pe acest mare Om şi, mai ales, pe acest mare Român! Căci viaţa lui dovedeşte că a fost un mare Român,  legionarismul de tinereţe al părintelui Papacioc nefiind un calcul politic, un gest oportunist ori o dovadă a urii de rasă, ci o formă de manifestare a dimensiunii pozitivă a mesajului legionar, care îi chema pe tineri să ridice, prin munca lor, o Românie mai bună şi mai dreaptă. Harnic, sârguincios, corect, responsabil, cinstit, bun organizator, dovedind spirit jertfelnic întru împlinirea visurilor unei generaţii cum, probabil, nu vom mai vedea, tânărul Papacioc a devenit, în timp, înţeleptul pustnic de la malul mării, duhovnicul poporului în devenirea căruia a crezut întreaga-i viaţă.
Dumnezeu să-l odihnească şi pe noi să ne ocrotească!

Să iubeşti,să iubeşti mult,să iubeşti frumos!Să iubeşti rana,şi pe cel ce ţi-a făcut rana!
Arh. ARSENIE PAPACIOC