Înainte să închid calculatorul...

...l-am privit pe Mircea Albulescu. A fost invitat la emisiunea lui Ciutacu. Nu-mi place Ciutacu; e...aspru....acru...taie si nu mai apucă să coase...e arogant....se crede buricul pământului, da nu e, bietul, decât un guraliv în plus...Prea plin de sine...In fine, treaba lui, da când o să pice, o să-l doară backul rău...Dar Albulescu a fost minunat! Plin de viaţa, vesel, mereu pus pe şotii...Debordează de optimism omul ăsta. A dovedit atâta încredere în ceea ce urmează, în generaţia de azi, în capacitatea de a ne autodepăşi, în posibilitatea de a renaşte...Am uitat, pentru o vreme, de tot ceea ce nu e cum trebuie, de neajunsuri, de motivele de furie, de permanenta nemulţumire... A fost ceaiul de tei dinaintea coborârii somnului în gene...porţia de râs aducătoare de linişte...desertul dulce şterpelit din frigider la ore târzii...a fost pastila de bunădispoziţie şi încredere de care aveam atâta nevoie...Mulţumesc, Mircea Albulescu, pentru că, pentru o clipă, m-ai făcut să-l văd pe Dumnezeu! Parcă nici n-au fost versurile acelea, spuse cândva, pentru.....