Până când vom suporta infamiile unei găşti de analfabeţi?

Zice o vorbă bătrână că cine n-are bătrâni, să-şi cumpere! Or fi ştiut ei ce zic,bătrânii. Şi, dacă suntem sinceri cu noi înşine, ştim şi noi de ce umblă vorba pe plaiurile acestea. Au fost vremi când bătrânii erau preţuiţi pentru înţelepciunea lor, calitate câştigate după vieţi de lupte cu sine şi cu alţii. Au fost vremi când, în arhiva celor şapte ani de acasă, se puneau la loc de cinste respectul pentru viaţa lor, pentru părul lor alb, pentru tezaurul de pilde pe care-l reprezentau. Vorba lor era lege în comunităţile săteşti. Privirea lor străbătea spaţii şi timp ca şi cum ar fi fost demiurgi. Existenţa lor era model pentru ţâncii care, nepăsători la furtunile lumii, abia învăţau să facă primii paşi în lumea reală, de dincolo de colbul drumului, de imaşul nesfârşit şi de coada vacii. Nu mai e nimic din ce-a fost. Nimeni nu mai are răbdare pentru bătrâni. Nimeni nu mai vrea sfaturile lor. Nici măcar poveştile lor nu mai sunt ascultate. Şi dacă unor oameni obişnuiţi, veşnic în căutare de un ban în plus pentru pâinea cea de toate zilele, parcă eşti tentat să le mai treci cu vederea că n-au timp pentru poveştile şi poveţele seniorilor, unor troglodiţi care s-au trezit peste noapte, graţie găleţilor şi pixurilor şi cârnaţilor împărţiţi naţiei ameţite, flămânde şi minţite, în fruntea ţării acestea nu trebuie să le fie trecute cu vederea. Este inadmisibil ca o primadonă de carton, flancată de ţipuritori de ocazie, să interzică Măriei Sale, Regelui Mihai, să ia cuvântul în Parlamentul Ţării pe care a condus-o cândva. Este o infamie să nu permiţi tu, o miss nu-ştiu-care, singurului şef de stat din timpul celui de-al doilea război mondial în viaţă, să-şi exprime gândurile pentru ai lui la ceas aniversar. Este o mitocănie fără margini, care urmează mitocăniei prezidenţiale, să interzici unei voci a istoriei să vorbească istoriei. Nu ştiu ce ar spune ultimul dintre regii noştri. Poate că, în înţelepciunea pe care a acumulat-o în cei 90 de ani de viaţă, ar înşira cuvinte neutre, să nu supere pe mai marii vremii, pe miss-ele de mucava care vor fi trecut pe la orele de istorie doar ca să-şi fluture pletele blonde,ori pe beizadelele noi ale ciocoilor vechi. Poate că, de la înălţimea staturii sale,atât de frumoase la o asemenea vărstă, ar privi cu condescendenţă la adunătura de burtoşi ce nu-şi mai încap în straie, şi s-ar preface că nu ştie cum sunt dincolo de spoiala de intelectuali care le curge, asemeni unor zoaie, la cea mai mică adiere de interviu. Poate că, sătul de clevetelile de budoar de la Cotroceni şi Victoriei, ar vrea să spună doar un cuvânt de îmbărbătare poporului care, nu ştiu de îşi mai aduce aminte,îi asculta, la Europa liberă, mesajele de sărbători. Nu ştiu ce va fi vrând a spune unei naţii care se prosteşte pe zi ce trece. Ştiu însă că nici Palatul Parlamentului, nici palatele mai înainte menţionate nu sunt imaşurile hoardelor de neisprăviţi care le populează şi, ca urmare, nici un neica sau o tanti-nimeni n-are voie să oprească o VOCE A ISTORIEI!