Reflecţii amare într-o zi cu soare...

D'apoi! Fu un nou început de an şcolar. N-a mai fost preotul să-i binecuvânteze pe copii şi pe dascălii lor. A fost însă primarele nost'(era să zic "cel cu vino'ncoa" da' m-am oprit devreme, pen'că n-are!) care, fireşte, a zis( ca de atâţia ani încoa') că va face şi va drege, va încerca şi se va strădui, va căuta şi va ...mă rog, va face totul. şi tot ce va ţine de primărie....şi el e aproape de noi...şi el preţuieşte şcoala şi pe oamenii ei...blablablaaaa....Nimic concret. Nimic de substanţă. Nimic...Nici nu mă aşteptam, de altfel. E portocaliu şi ştie că e evaluat în raport cu fidelitatea faţă de actul guvernării(că aşa zise şi ministrelul nostru mai dăunăzi!) şi fidelitatea asta înseamnă pupat tot şi peste tot, coane mitică...Mai bine nu venea. Mi-a stricat ziua care trebuia să fie una frumoasă şi sinceră. Mi-a amintit că am salariul diminuat, că fac mult mai multe decât ceea ce ar trebui să fac, că sunt o fraieră că încă mai cred că lucrurile se vor schimba curând în bine, că nu las ******şcoala asta de *****să plec încotro oi vedea cu ochii, că îmi pasă mai mult de copiii cartierului decât de ai mei, că am rămas cu tare din vechiul regim(nu pot să adorm dacă nu judec ce am făcut bine şi ce rău în ziua ce urmează să se încheie, unde şi de ce am greşit, ce aş putea face mai bine, etc. Idioată. Mai bine aş urmări telenovele indiene. Ori happy ala al lui Măruţă. Ori ...slavă domnului că mai toate e oteveuri...
Mi-aş fi dorit să aud trei idei dintr-o strategie managerială de perspectivă: asta vrem anul ăsta, asta pentru următorii cinci ani, asta pentru anul 2020, aşa am vrea să lucrăm cu copiii, aşa cu părinţii lor şi aşa împreună cu comunitatea în care trăim. Aş fi vrut să văd şi să aud măcar un reprezentant al părinţilor(că tot sunt cot la cot cu noi în CA) să exprime opinii în legătură cu starea de fapt din şcoală- condiţii, performanţă, aşteptări,cu felul în care vede comunitatea beneficiarilor noştri indirecţi parteneriatul educaţional şcoală-familie, cu modul în care putem face front comun în schimbarea esenţei vieţii şcolii şi a atitudinii lor faţă de noi; ar fi fost bine să cunoaştem măcar cine reprezintă Consiliul Local în CA şi cum şi-ar dori să se implice în activitatea unităţii noastre şcolare. Ar fi fost bine să...Eh, multe ar fi fost bune altfel. N-a fost să fie. Şi nici nu va fi prea curând. Ne-am întors, ca în jocul acela copilăresc, şarpele îşi prinde coada, de unde am plecat: cuvinte sforăitoare, limbaj de lemn, raportări mincinoase, însuşirea muncii celuilalt(sau măcar diluarea meritelor celor care mă depăşesc).
Am un gust amar după ziua de azi. Nimic nu mai e cum trebuie. Totul este o minciună. Şi, ce e mai grav, se pare că e o minciună care ne place. Şi, cum salariile sunt cum sunt şi se anunţă şi cele 5 zile fără salariu,ajungem noi asemeni cărţilor din bibliotecă: atunci când scoţi una, se răstoarnp toate celelalte(cei care nu mai suntem tineri ştim că aşa erau vacile CAPurilor pe vremuri.)