Am greşit visând frumos şi, mai ales, făcând şi fetiţele să viseze...

Da. Am greşit enorm. Impardonabil la un om matur, care pretinde că ştie şi înţelege în ce lume trăieşte. Ştiu că e criză. Ştiu că e sărăcie. Ştiu că oamenii sunt răi, mincinoşi, ipocriţi... Mă gândeam însă că, măcar o dată în viaţă, aş putea primi un ajutor de la oamenii printre care trăiesc, de la oamenii care pretind că mă reprezintă, de la oamenii care afirmă, de câte ori dau pe sticla televizorului, că nu mai pot de grija noastră, că se luptă pentru noi, pentru binele poporului....Vorbe...ifose...minciuni...înşelătorie...Nu pentru mine vroiam ajutorul acesta, ci fentru fetiţele din grupul folcloric, care au muncit enorm pentru a face înregistrări de bună calitate, cu care să poată ieşi în lume, cu care să arate cât de mult ţin la ceea ce înseamnă cultura populară românească. Meritau să fie prezente la festivalul din Italia, unde au promovat în finală pe meritul lor, pe sudoarea şi bătăturile palmelor şi tălpilor lor...N-a fost să fie....Pentru noi nu s-au găsit bani....Niciunde. Nimeni n-a răspuns pozitiv solicitării noastre de sprijin financiar, deşi am apelat la Consiliul Judeţean, la Primărie, la deputaţii şi senatorii de Suceava...N-au catadicsit măcar să îmi răspundă în scris la solicitările pe care le-am lăsat cu număr de înregistrare la secretariatele Preaîndestulaţilor şi Preamincinoşilor lor...
Păcat. De generaţiile care vin şi care mai speră într-o schimbare pozitivă în atitudinea autorităţii faţă de cetăţean. Speranţa nu costă nimic. Şi se spune că moare ultima. A mea agonizează,muri-i-ar cei care au adus-o în halul ăsta înainte!