Întâi m-am gândit că mă rog pentru Mariana, pentru odihna sufletului ei şi pentru liniştea lui Marian, care i-a fost raţiunea de a trăi. Mi-am dat seama însă că, în fapt, sunt o nerecunoscătoare, pentru că nu fac apel la bunul Dumnezeu decât atunci când mă aflu într-o situaţie dificilă şi când, automat, caut sprijinul Lui. Fie acest Tatăl nostru şi pentru cei mai înainte menţionaţi, dar şi pentru mine şi pentru toţi cei care, mai devreme ori mai târziu, citesc aici. Şi fie ca bunul Păstor să nu-şi uite vreodată turma Sa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu