Şi pentru că m-a năpădit trecutul şi mă paşte melancolia, măcar să mă afund într-o lume pe care atât de mult am iubit-o şi care, din păcate, mi-a rămas doar în amintire, încuiată într-un ungher de suflet unde nu pătrunde nimeni. Doar eu...arareori...când am nevoie de forţă...de linişte...de iluzia unei tinereţi nemuritoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu