duminică, 11 decembrie 2011
Despre saprofagi...cu silă
Am avut cândva, ca temă acasă, de citit şi de scris ceva despre saprofagi. Nu mi-a plăcut, dar mi-am făcut tema, ca să nu se supere Doamna pe mine. Nu mi-a plăcut nici atunci şi nu-mi place nici azi să îi văd ori să vorbesc despre ei. Îmi aduc aminte de ciuma bubonică şi mă ia cu răcoare pe spinare. Dar ei se tot înghesuie să îmi iasă în cale, ca şi cum ăsta le-ar fi scopul existenţial; să iasă în faţa omului care vrea să uite de mizerie, de boală, de suferinţă. Şi dacă ar fi doar saprofagii naturali încă n-ar fi foarte rău, că se găsesc tot soiul de mijloace împotriva lor. Din păcate, mai mult s-au înmulţit saprofagii bipezi, cei ce scormonesc în gunoaiele aruncate prin pubelele vieţii. E drept că sunt şi gunoaie tot mai multe, dar parcă să le amuşini mereu şi să le tot scoţi pe gard e prea de tot şi, la un moment dat, greaţa pe care o provoacă celor din jur s-ar putea să le dăuneze grav.
Acesta e sentimentul pe care îl încerc oridecâteori mai mult ori mai puţin onorabila noastră presă scoate pe tarabă tot soiul de fapte petrecute în şcoli. Că şcoala este lovită de ciumă e drept, dar parcă nu e normal să scuipi direcţiunea unei şcoli pentru că nu ştiu ce suplinitor, băgat pe gât de un inspector, nu şi-a putut ţine pantalonii pe el în faţa unei mici târfuliţe beţive, mutate disciplinar în şcoală cu avizul altui inspector sensibil la rugăminţile mamiţii. Ori mamiţicii. Ori ale lu’ mam’mare. De ce să răspundă corpul profesoral al unei şcoli pentru furtul pe care puşlamale adolescente, care nu dau doi bani pe muncă, dar care vor să trăiască bine(că doar aşa li s-a promis,nu?) îl practică prin târg?
De ce tipa aceea condamnată la vreo trei ani de închisoare e prezentată mereu cu profesia în frunte, că doar a furat în timp ce se juca cu Gigel la grupa mică, ori identifica silabele unui cuvânt cu grupa pregătitoare? De ce ar fi profesia ei mai demnă de a fi menţionată în legătură cu furtul din locuinţe decât al altor sute de mii de hoţi? Că avem, din nefericire, tot mai mulţi.În definitiv, la răspândirea ciumei de care vorbeam(nemuncă, refuzul respectării oricărei norme legale ori de bun simţ, călcarea pe cadavre întru autorealizare, etc) au contribuit din plin saprofagi din aceştia bipezi, fie ei lucrători la presă ori politicieni. Şi e mulţi, Doamne, e tot mai mulţi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu