Sa-mi traiesti, Romanie, cat Cerul!

E ceva vreme de cand, din pricina de verificare a materialelor elevilor mei, mi l-am umplut pe Ghita-calcu' meu!- de virusi si nu mai pot intra pe niciunde. Asa se face ca, momentan, sunt la scoala si zapacesc calcu' din cancelarie, care si asta vad ca face nazuri, refuzand categoric sa-mi dea voie sa scriu romaneste. Si vreau musai sa scriu romaneste, pentru ca e o zi mare, da nici vorba de asa ceva. Asa incat scriu fara diacritice si, cand va fi vreodata posibil, voi reveni. Mi s-a acrit de cate si mai cate imi fura dat sa aud si sa vad pe la cele tembeliziuni de ziua noastra nationala: huiduieli populare, lacrimi prezidentiale, parada cu pantalonii la dunga, copii pe umeri, veterani umiliti, simboluri altadata sfinte devenite parca simple obiecte de recuzita, n-spe mii de reluari ale unor glume imbecile, nesarate si frantuzesti, folclor mai mult ori mai putin autentic, bancuri rasuflate, fasole cu sau fara ciolan, sloganuri, panarama.... Romandria ce mai facu oarece imagine separata, dar n-am apucat sa urmaresc prea mult(deh, daca avem scoala pana pe 23, e musai sa bat si eu un covor, sa spal un geam, sa...sarbatoresc ziua nationala prin munca, nu?) Deci, de ce sunt eu mandra ca mi-s romanca? 1. pentru ca apartin unui neam de plugari care, in ciuda tuturor mizeriilor indurate din partea guvernantilor, se incapataneaza sa munceasca pamantul asta calcat de toti si de hoti, ca si cum ar fi fost tocmiti de bunul Dumnezeu sa-i hraneasca pe lenesii si guralivii ce nu mai prididesc cu batjocura aruncata din varf de nas de vladica inspre spinare indoita de opinca...Si plugarii isi vad de sufletul lor rasturnat in brazde, asemeni celor ce-au hranit milenii de omenire... 2. pentru ca am avut norocul sa cresc intr-o lume care avea reguli si principii clare si musai de respectat, ca altfel veneau vecinii sa ii ceara mamei socoteala pentru buna ziua nespusa ori pentru cararea nematurata... 3. pentru ca apartenenta la ceea ce inca mai inseamna familie se simte aici mai mult decat oriunde in alta parte; mirosul de cozonac imi aduce bunicile, iar cel de fan proaspat pe bunici in minte; crenguta de salcie pusa in brazda reavana pe poarta ma face sa il aud pe tata de dincolo de cruce, iar aurul boancelor atarnate la icoane de Santamarie mica imi aduce chipul mamei in minte; 4. pentru ca mi-i dor, un dor nebun, de painea din cuptorul bunicilor care miroase cum nimic altceva, si de vioara domnisorului Ciprian, si de Arcanul jucat de batranii de la Fratauti, si de marea de frunze a padurilor pe care ni le-au sterpelit fratii de la rasarit, si de padurile pe care le voi vedea murind, si de ceea ce in curand nu va mai fi... caci murim, ca neam, in fiecare clipa, si pare ca nu ne mai saturam sa ne admiram autodafeul asta cumplit.... 5. pentru ca mai simt ca mi se urca sangele in obraji cand aud ca suntem umiliti si batjocoriti si tinuti la portile subrede dar poleite ale strainantatii, ca si atunci cand ai mei vor sa fie orice altceva decat ceea ce sunt... 6. pentru ca am vazut cat de multe stim in comparatie cu altii, cate putem face in comparatie cu altii, cat de frumos vorbim si cat de frumos gandim in comparatie cu altii, cat de generosi suntem, uneori pana la sacrificiu, cu altii... 7. pentru frumusetea cantecelor si jocurilor noastre, 8. pentru nesfarsitul umor ce ne-a facut viata mai usoara, 9. pentru ca, in ciuda LOR, noi am ramas si INCA suntem NOI 10. pentru ca Dumnezeul stramosilor mei ma priveste cu ochi albastri de Voronet, imi canta cu clopote chemand la vecernie si ma intareste cu rugile batranilor ingenuncheati in fata Preasfintei...