Da' ce bucurie pe mine: scriu de vreo zece minute şi...fâsssss...am pierdut tot pen'că nu'ş ce o păţit nenea blogeru'.
Şi asta taman după ce, graţie lui Cristian Ducu, mi-am amintit că am blog. Acest personaj- fain formator!- m-a înnebunit de dimineaţă încoace cu sumedenie de informaţii, de mi-a făcut capul calendar: adrese, linkuri, motoare de căutare, browsere...mă rog, o căruţă de chestii pentru procesarea cărora o să am nevoie de ceva timp. Da' nu-i bai: am timp destul...sau cine ştie?! Trece atât de repede!!!
Ce bine ar fi dacă zilele s-ar scurge cu ritmicitatea cu care intru eu pe blog!!! Ştie cineva secretul??? Abia în momentul în care Cristian ne-a invitat să ne facem blog io mi-am spus: hopa, stai că parcă...Şi l-am găsit. Greu, că uitasem datele şi uitasem şi pe unde le-am plasat...Noroc că-i Ghiţă mai deştept decât stăpână-sa...Numa' acuma mi-o făcut figura şi nu mi-o salvat capodopera. S-o fi speriat şi el, no...
No, ajunge, deocamdată, că iar să sparie ăsta şi mă lasă-n aer...
Pe altădată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu