Îmi amintesc, vag, e-adevărat, ca nişte flashuri disparate, de teama mamei de un nou război. Nu pricepeam atunci ce şi cum, dar teama ei era extrem de vie şi, cumulată cu cea a bunicilor cu care am locuit o vreme, avea darul să întreţină o atmosferă apăsătoare acasă. Mai târziu, mult mai târziu aveam să aflu rădăcinile acelei frici: fusese momentul 1968, tata avea doar cu puţin peste 30 de ani, nimeni nu credea că, după răzmeriţa de la Praga nu se va ajunge la un conflict major. Şi vârsta tatei îl făcea numai bun de bătaie! N-a fost cu Cehoslovacia. A fost însă un alt motiv de teamă: acela că, din pricina desfiinţării regiunii autonome maghiare se va isca scandal. N-a fost aşa, sau, mă rog, n-am ştiut noi. Treptat, lucrurile s-au aşezat în matca lor, aşa cum s-au aşezat, şi mama s-a liniştit. Şi-a revenit lumina în căsuţa bunicilor.
Şi au trecut anii...Şi a fost...marea înghesuială din decembrie 1918...Tata depăşise acum vârsta care l-ar fi obligat să răspundă vreunei concentrări, dar acum mama avea gineri care...Şi apoi a fost martie 1990. Ce oroare! Câtă ură! Ce instincte anumalice! Ura acumulată şi dosită zeci de ani răbufnea asemeni unui aluat lăsat prea mult la dospit...Acuzaţii, degete întinse acuzator, motivaţii reale ori trase de păr, ...şi alte scandaluri interetnice...alţi răniţi...alte suflete îngrozite...Şi se pare că, după alţi 20 de ani, se vrea ca scenariul să se repete. se pare că dincolo de gardul istoriei nu vrea nimeni să treacă. Nu vrea nimeni să găsească drumul spre împăcare. Sau, mai grav, se găseşte câte unul care să instige, care să creeze diversiuni, care să arunce piatra. Şi apoi...nu vreau să mă gândesc ce ar putea fi apoi...Când furia acumulată din varii motive(şi nu poate nimeni să spună că nu sunt destule motive de furie în ultima vreme) ar putea erupe, zdrobind totul în calea ei: vieţi, familii, prietenii de-o viaţă...De ce? Cui prodest? Cu siguranţă că nu celor care sunt instigaţi acum...Doar, eventual, celor ce instigă.
Nu uita, domnule Tokes, că cei 20 de ani trecuţi au mai schimbat câte ceva pe aici, inclusiv în mentalitatea celor care,ATUNCI, au făcut un zid în jurul dumitale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu