Reloaded...

Am revenit dintr-o evadare de două zile. Mi-am părăsit bârlogul fad, dintr-un oraş leşinat de căldură, sufocat de praf şi mâzgâlit de străzi sparte, cârpite şi din nou sparte, dintr-un târg în care mă aştept să ştiu azi-mâine cine a mai murit, care cu cine s-a mai însurat ori a cui nevastă a fugit cu şeful de gară, în lumea unei copilării rămase prea departe şi prea adânc înfundată în seratrul cu amintiri. Altă lume. Altă viaţă. Alt ritm al biologicului. Verdeaţă ireală, smălţuită cu florile, infinitul număr de flori ale mamei,pisici tolănite la umbră sub via ce-şi revine încet după îngheţul de astă-iarnă, Lola-ciobănescul nostru german alergând nebuneşte după mine peste tot, miei furioşi că li s-a şterpelit toată apa din găleată-Lola,deh!-fluturi ameţiţi de lumina strălucitoare a unui soare de cuptor, buburuze adormite printre petale de trandafir, una bucată căţel maidanez care a ferfeniţit o gramadă de papuci, niciodată ambii din aceeaşi pereche, frate şi soră reveniţi acasă din lumea în care şi-au găsit bucata de pâine, mama fericită că ne are pe toţi trei lângă ea, stropi de lumină duşi tatii printre florile ce-i împodobesc acum mormântul...
Nici nu simţisem cât de dor îmi era de lumea satului ce pare tot mai mic şi mai bătrân! Poate treburile cotidiene să mă fi distras de la aceasta...ori poate inconştientul care vrea să mă ferească de suferinţa însumării anilor care mă despart de lumea mirifică în care m-am agăţat cu toată dragostea de viaţă...
Câteva ore de respirat aerul îmbălsămat de pe coasta plină de cosaşi, de bălăceală în apele, chiar morocănoase, ale Sucevei, de mers desculţă prin iarba ce-mi ştie fiecare celulă a tălpii de copil, de joacă cu câinii şi de hrănit animalele din palmă şi am devenit alt om!
Cât vor ţine încărcate bateriile?