Bun venit noilor cetăţeni ai României! Speranţe pentru mai mult...

De astăzi avem noi cetăţeni.
Puţini străini de neamul românesc.Sunt oameni care, cu toate problemele din România, se simt mai în siguranţă aici decât în spaţiul lor matern. Cei mai mulţi sunt basarabeni şi, probabil, bucovineni. Las deoparte consideraţiile pe seama şanselor pe care le deschide cetăţenia română în Europa. Sunt destui cei care nu au, în ultima vreme, altă preocupare decât aceasta şi nu vreau să le iau pâinea de la gură.
Eu îi primesc cu drag, alături de mine, în sărăcia şi nevoile noastre, pe fraţii de dincolo de Prut, de dincolo de gard, din cealaltă Românie. Mi-aduc mereu aminte de lecţiile de istorie vorbită pe care le-am învăţat de la bunicii mei şi ştiu că, mai devreme sau mai târziu adevărul va învinge. Şi adevărul nu e decât unul singur: furtul teritorial înfăptuit de sovietici în 1940 va fi şters din realitatea românească! Fruntariile româneşti vor ajunge acolo unde au fost puse de Dumnezeu şi nimeni şi nimic nu poate împiedica asta. Păcat doar că procesul se desfăşoară poate prea încet. Că am pierdut entuziasmul de la începutul anilor 90. Că sunt destui detractori care uneltesc împotriva evidenţei.Vinovaţi suntem fiecare dintre noi, de la vlădică până la opincă. Cei de sus pentru că au dovedit o teribilă educaţie roşie(Iliescu şi mulţi ai lui) de care nu s-a putut desprinde, precum s-a desprins de Ceauşescu, ori o crasă neştiinţă şi nepăsare(Constantinescu, cu semnătura lui pusă pe acte samavolnice încheiate cu bestiile). Cei de jos pentru că, fără să aibă minima decenţă a informării despre celălalt şi a înţelegerii faptelor în context, împroaşcă cu venin spre cei care nu mai ştiu care e adevărul şi care minciuna. Avem o vocaţie teribilă- aceea de a ne arăta superioritatea în faţa celor mici şi slabi, lipsiţi de apărare. Că în faţa celor mari ne gudurăm mincinos şi scheunăm asemeni potăilor care încasează şuturi în coaste dar care ling papucul de pe piciorul ce l-a lovit.
Cei de sus pentru că, în 20 de ani, n-au ieşit cu o strategie sănătoasă de sprijinire a românilor de dincolo de graniţe, dar au păpat bani cu nemiluita din tot soiul de programe făcute numai pe hârtie, să dea bine la controalele financiare. Cei de jos pentru că, îndobitociţi de o nenorocită politică de integrare europeană, încântaţi de şansele materiale pe care le-a oferit, o vreme, occidentul, au uitat cine sunt, devenind cetăţeni globali ai unei lumi în care banul dictează şi neamul se uită.
Roata istoriei se învârte însă; se pare că ciclicitatea mişcării acoperă 20-25 de ani. Suntem, se pare, în zona unei schimbări identitare. Mi-aş dori să n-o irosim!