De dor de fraţi

Lucrez, în continuare, la caietul pentru clasa a VIIa.Am revizuit tema etnogenezei româneşti. Mi-am amintit o superbă melodie armânească pe care am auzit-o anul trecut de ziua lor, a fraţilor noştri aruncaţi de viforul istoriei de colo-colo. Citiţi-i versurile, ascultaţi-i şi desfătaţi-vă!

DIMÂNDAREA PĂRINTEASCĂ

Costa Belimace

Părinteasca dimândare
nă sprigiură cu foc mare,
fraţ di mumă şi di-un tată.
noi, armâni di eta toată.

Di sun plocili di murminţî
strigă-a noştri buni părinţî:
„Blăstem mare si-aibă-n casă
cari di limba-a lui si-alasă.

Care-şi lasă limba-a lui
s-lu-ardă pira focului,
să s-dirină viu pri loc,
să-li si frigă limba-n foc.

El în vatra-li părintească
fumelia s-nu-şi hărisească;
di fumeli curuni s-nu başe,
nat în leagăn si nu-nfaşe.

Care fudze di-a lui mumă
şi di părinteasca-li numă,
fuga-li doara-a Domnului
şi dulţeamea somnului!”