La 6 şi 9 august ar trebui să fie doar tăcere. O tăcere care să sfâşie văzduhuri. O tăcere care să răscolească străfunduri. O tăcere care să ucidă Fiara! Să amuţească urletele ei demente! Să încătuşeze batjocoritoru-i rânjet cu care priveşte de sus Lumea!
Bestia însă e prezentă. Chipul ei mincinos mânjeşte durerosul tezaur cu amintiri al Hiroshimei. Răsuflarea ei sufocă pe cei care, agăţându-şi viaţa printre ramuri de sakura, au reuşit să supravieţuiască. Trupul ei, spilcuit şi odorizat, împrăştie duhoare peste cocorii, reali ori de hârtie, care străbat cerul ţării samurailor.
Da, atunci a fost Hiroshima, ieri a fost Panama şi Grdelica! Atunci a fost Nagasaki, astăzi este Kirkuk şi Bagdad şi Samara şi Kandahar! Atunci a fost Japonia, mâine va fi întreaga lume!
Da. Aceste zile ar trebui să poarte doar culorile Japoniei. Alb şi roşu. Lumină şi Sânge! Adevăr şi Viaţă!
Şi Bestiei ar trebui să i se interzică să privească spre Lumină!
„Cheamă văpaia să răspunda ea,
cheamă pe ucigaşi
şi cheamă Crima
cu pletele de flăcări,
cu mâinile de ştreanguri,
cu capu-i de satâr ascuns ţn beznă!"
Eugen Jebeleanu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
amintiri din primavară
Se anunţă an bogat în Bucovina
Iarna la Suceava
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu