Am aflat foarte târziu de existenţa lui. M-am ruşinat de mine pentru o asemenea întârziere. Mi-a fost ciudă că mi-a fost ascuns atâta timp. M-am străduit să îl cunosc pe cel pentru care cel mai mare vis a fost să treacă Prutul. Credeam că aşa voi fi fiind izbăvită de pedeapsă.
N-a fost să fie aşa. Pe măsură ce îi descoperam Cuvântul, mai mare îmi era ruşinea- pentru că eu huzurisem în comparaţie cu el; pentru că eu avusesem părinţii amândoi, în timp ce lui îi luaseră tatăl; pentru că eu fusesem mereu sătulă, în timp ce el trebuise să mărească firimitura de azimă cu ocheanul; pentru că eu aveam limba mea frumoasă, în timp ce lui îi fusese interzisă.
Mă iartă, bădiţă Grigore, pentru nevrednicele gânduri! Mi-aş dori să ajung,cândva, un fir din iarba care-ţi creşte din inimă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu