La căpătâi de istorie

Trece istoria pe lângă noi şi nu prea apucăm să ne dăm seama. Trec nu doar anii. Trec şi oamenii, mici ori mari, bogaţi ori vai de capul lor, drapţi ori mincinoşi, demni ori laşi...Omătul iernilor, iarba grasă de peste vară ori frunzişul toamnelor vor acoperi cu culorile lor micile lăcaşuri peste care vreun preot va fi stropind cu agheasmă, închizând în lut existenţe mai mult ori mai puţin efemere. Unii pleacă tăcuţi, modeşti, neştiuţi de nimeni. Alţii pleacă cu alai, vacarm, opulenţă afişată ostentativ...De cele mai multe ori cei dintâi sunt adevărate comori pe care, din varii motive, nu apucăm să le cunoaştem şi nici să le preţuim cum se cuvine. Şi, mai devreme sau mai târziu vom regreta absenţa lor şi neputinţa ori neştiinţa noastră în a-i folosi ca dovezi vii ale unui trecut ce nu trebuie uitat. A plecat dintre noi, tăcut şi sigur decepţionat de libertatea pentru care a luptat şi pe care sigur altfel şi-a imaginat-o, Gavril Vatamaniuc! Fie-i ţărna uşoară şi bunul Dumnezeu să-i dea liniştea şi dreptatea pe care o merită!