miercuri, 8 februarie 2012

Un guvern...ca un tractor

Îmi amintesc multe dintre întâmplările din şcoala la care, uneori prin noroaie până la glezne, alteori prin troiene ce depăşeau gardurile, ajungeam acum foarte mulţi ani în urmă. Copii mulţi, gălăgie, teme mai corect ori mai deţamboulea făcute, unele copiate pe marginea băncii în pauza dinaintea orei, sobe dărâmate, geamuri inundate de flori, profesori mai mereu alţii, învăţătorii ce erau mai stabili, serbări de ziua Republici şi pentru Moş Gerilă, careuri cu pionieri, cules de coada-şoricelului şi măceşe, practică agricolă până la Arhanghel, joacă, oracole, bileţele....mă rog, tot tacâmul caracteristic unei vieţi cât se poate de normale de şcolar. Zilele acestea îmi amintesc, însă, mai ales, de clasa I şi de un anume tip de relaţie elev-învăţător. Era, printre noi, boboceii abia intraţi în şcoala cu tavane înalte şi clase largi(sau poate doar mi se păreau, cine ştie?), un băiat mai ursuz, mai încet la minte, mai distant, mai morocănos. Niciodată nu ştiai de-i plouă ori ninge, de e flămând ori sătul, de pricepe ori nu pe ce lume se află ori ce trebuie să facă. Nu prea comunica cu noi, greu s-a împrietenit cu doi-trei băieţi,iar doamnei învăţătoare îi arunca priviri fioroase, de animal rănit, gata să sară la beregată. Era, în mintea lui, cel mai aprig duşman, cea mai nesuferită fiinţă, împotriva căreia trebuia să găsească aliaţi. Şi, într-o zi, când Doamna l-a certat, nu mai ştiu pentru ce, pesemne că ceva din "opera" sa nu corespundea cu pretenţiile "lui bau-bau", numai ce-l văd că se ridică în picioare şi, roşu la faţă şi cu vocea schimonosită de furie, îi zice Doamnei:"Tu ai s-o păţeşti. Mă duc eu acasă şi te spun lu' tata, să vie la şcoală să te calce cu tractoru'!" Tatăl lui era tractorist, lucra la SMT din deal, de la CAP, şi omuleţul credea că, în felul acesta, îşi va rezolva micile/marile lui probleme existenţiale.În mintea lui, ascunsă de un păr zburlit azvârlit peste o faţă albită de furie, răzbunarea lua forma unui tractor cu roţi imense, care trebuie s-o turtească pe Doamna noastră. Zilele acestea am avut iar în faţa ochilor această puerilă idee de răzbunare. Nu pentru că m-aş fi întâlnit cu colegul de atunci şi nici pentru că aş fi ajuns să caut, cu nările fremătând, parfumul copilăriei în trecerea pe lângă zidurile bătrânei mele şcoli, ci pentru că se schimbă guvernul. Asemănarea asta cu călcatul cu tractorul vine, probabil, din felul pueril în care se fac jocurile de culise politice de pe scena unui teatru tot mai dărăpănat şi cu cortinele tot mai ferfeniţite, care lasă la vedere toate zâmbetele fals colaborative şi şuturile pe care şi le aplică...în partea mai puţin cântată de poeţi toţi actoraşii de mâna a noua ce se dau,mă rog, au fost trecute pe afiş ca mari vedete."Aţi urlat că-l vreţi jos pe Boc? N-o mai vreţi pe nuţi? N-aveţi treabă şi v-aţi apucat de stihuri cu ţintă? Cântaţi măscări?-şi-o fi zis, strâmbându-se şi mai rău la figură, din cauza furiei, prezidentu' nost. Aşaaaaa? Ia, serviţi d-aci!" Şi, supărat rău din pricina telefonului primit de la pupila sa(doar a sa???)care l-a înştiinţat că unii-alţii n-o mai vrea p'en govern, ne făcu un tractor, pardon, un govern nou-nouţ dat nouă ca să vedem ce înseamnă răzbunarea prezidenţială. N-or fi ştiind ăştia povestea cu răzbunarea care e arma...unora?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

amintiri din primavară

amintiri din primavară

Se anunţă an bogat în Bucovina

Se anunţă an bogat în Bucovina

Iarna la Suceava

Iarna la Suceava