vineri, 22 iunie 2012

Iarăşi doliu...

Prima dată am auzit despre război de la tata. Era vară şi o căldură toropitoare cuprinsese Valea Sucevei. Nici greierii nu mai aveau vlagă să ţârâie prin iarbă. Nici păsările nu se mai auzeau dinspre pădure.Nici vite nu-şi mai zdrăngăneau clopotele făcute din vechi cutii de conserve. Nici oamenii nu se mai vedeau, printre valurile tremurânde ale arşiţei, pe ogoarele mirosind a fân proaspăt culcat la pământ. Cu toţii, oameni şi vite şi păsări şi insecte, se ascundeau de vipie pe te miri unde, în aşteptarea unei dâre de nor, ori a unei adieri de vânt. S-ar fi dus, oamenii şi vitele, în pădurea ce mirosea a răcoare, doar că între ei şi intunericul de sub frunze de ulmi şi fagi şi frasini şi tei erau trei rânduri de gard de sârmă ghimpată şi nici urmă de poartă ori portiţă. Doar păsările şi insectele nu ţineau seama de asta şi mă făceau să-mi doresc să am aripi şi să zbor şi să nu fiu îngrădită(eram prea copil ca să înţeleg cât de îngrădită eram) În asemenea ceasuri de linişte şi de hodină, glsul tatei, încet, ca să nu trezească din somn meritat pe cosaşii de alături ori pe ajutoarele lor, îmi povestea despre altă vară în care, copil fiind, urmărea traiectoriile roşii ale obuzelor pe cerul senin al nopţilor din 1941, ori număra bubuiturile tunurilor din pădure ori de pe Suceava în timpul zilelor, despre primii soldaţi morţi pe care i-a văzut(sunt îngropaţi în cimitirul satului şi în fiecare primăvară mame,ori soţii, ori fiice, ori drăguţe ale unora dintre ai noştri neîntorşi de pe front le împrospătează mormintele "că doar şi ei sunt copiii unor mame ce n-au mai ştiut de ei şi li s-or fi uscat lacrimile de dor"), despre invazia ruşilor, despre caii şi vitele luate de prin bătături de aceştia, despre pătrăţelele de ciocolată primite de la soldaţii nemţi care miroseau a parfum(ruşii mirosind a "holercă"), despre refugiul de la Dersca, despre tifos şi moarte, despre foame şi frică... E iarăşi 22 iunie...şi iarăşi nu avem România dodoloaţă...şi iarăşi privim către Nistrul dinspre Răsărit şi dinspre Miazănoapte...şi iarăşi ne răsună în urechile sufletului şi par să rupă baierile acestuia cuvintele unui Ion: "V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă; să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri. Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a Bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna. Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul! Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre. Ostaşi, Plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor. Înainte. Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aci straja dreptăţii şi zid de cetate creştină. Fiţi vrednici de trecutul românesc. Ostaşi, Înainte. Să luptaţi pentru gloria Neamului. Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri. Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă şi a lui Ştefan cel Mare, a martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul ţintă la Dumnezeu. Să luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori. Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru. Ostaşi, Izbânda va fi a noastră. La luptă. Cu Dumnezeu înainte!" Cine mai ştie? Cui îi mai pasă?

Un comentariu:

  1. Sunt oameni cărora le mai pasă. Din păcte sunt des forțați să tacă.

    RăspundețiȘtergere

amintiri din primavară

amintiri din primavară

Se anunţă an bogat în Bucovina

Se anunţă an bogat în Bucovina

Iarna la Suceava

Iarna la Suceava