No, zâua bună, bade Stoker!

Ei, da! Veni naşul lui Dracula la Tihuţa. Drept e că nu şade prea fălos, la drum, în calea trecătorilor, să-i sparie cumva pe cei mai slabi de înger ori pe domnişorelele sensibiloase. Uşor retras, da' nu di tăt, priveşte prin ochii lui de bronz către lumea pe care n-a cunoscut-o, dar despre care şi-a permis să scrie, adunând mai apoi o căruţă de bani, bag samă, de pe urma producţiei cu miros de pământ şi iz de sânge.
Da' las că nici cu proprietarii de azi ai prostioarei "dracula" nu mi-e ruşine; câteva scări înguste, ceva întuneric, câţiva metri pătraţi de frescă(de ...îndoielnic gust), un copârşeu mai mare(deh, ca pentru cel veşnic nemort), un individ ce se ridică din cutia mai 'nainte pomenită, ţipete, bufnituri, alergat pe scări, ceva tras de picioare şi...gata. Banu jos! Te-ai distrat câteva minute, după ce ai lăsat câte doi lei de căciulă, şi pe-aici ţi-e drumul.