Ar trebui să nu uităm! Ar trebui să purtăm doliu! Ar trebui să ne ajutăm fraţii rămaşi "dincolo".
Nu mai stim? Nu mai avem memorie? Nu ne mai pasă?
Să nu ne plângem de cele ce ni le fac alţii! Să ne îngrozim de relele pe care noi, cu bunăştiinţă, ni le facem!
Strugur roşu de căline
Mã rog, Doamne, cãtre Tine,
Sã fii rãbdãtor cu mine
Pentru vremea care vine.
Şi mã rog de dimineaţã
Sã-mi iei lacrimi de pe faţã
Sã-mi ştergi ochii, sã-mi dai mâna,
Sã mã duci în Bucovina,
Ţara mea din miazãnoapte
Unde se grãieşte-n şoapte
Şi se ţin ochii-n pãmânt
Şi de ţarã eşti flãmând.
Şi mã rog la prânzişor
Sã-mi mai iei, Doamne, din dor,
Din dorul de fraţii mei
De la Cupca şi Ciudei,
Din dorul de peste an
De fraţii mei din Boian.
Şi mã rog la prânzul mare
Sã-mi dai, Doamne, uşurare
Sã mã duc pe drumul mare
Pân’la Cernãuţi cãlare,
La Cernauca şi Hotin
Sã nu mai aud suspin.
Şi sã nu mã laşi sã mor
Pânã n-oi vedea-n pridvor
Pe fratele din Ceahor
Cã nici lui nu-i e uşor.
Şi sã nu-mi dai, Doamne, moarte
Pânã n-oi vedea departe,
Peste Sireţel şi Prut,
Bucovina de-nceput,
Bucovina-ntreagã, roatã,
Cum a fost, Doamne, odatã.
Sã bat codrul haiduceşte,
Sã aud iar româneşte
La Cireş şi Carapciu
Unde mândrele mã ştiu
Cã sunt harnic şi frumos
De la Pãtrãuţi de Jos.
Cã-s voinic cu stânã-n munţi
Şi mi-s fraþii-n Iurcãuţi,
La Zastavna şi-n Coţmani
Şi nu i-am vãzut de ani.
Şi m-aş duce, Doamne, duce,
Sã-i pun tatii flori la cruce,
Sã-i pun bradanaş cu flori
De la ai mei frãţiori
Din Rarancea şi Igeşti,
Din Voloca şi Stãneşti.
C-ar fi vrut tatuc-al meu
S-ajungã la Vasilãu,
Sã colinde şi sã ure,
Sã se piardã în pãdure,
Din Codrii Cosminului,
Pe urmele zimbrului,
La Nistru s-ajungã iarã,
S-azvârlã strãinii-afarã.
Cu drag, pentru colţul meu de Ţară şi în memoria tatălui meu, mort fără să mai apuce să vadă codrii copilăriei lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu