sâmbătă, 11 decembrie 2010

10 decembrie pro şi puţin contra...


Cu ceva mai mult de 60 de ani în urmă,la 10 decembrie 1948, la Palais de Chaillot din Paris, Adunarea Generală a ONU adopta Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Era un nou moment triumfalist pentru capitala orgolioasei Franţe ieşite cam şifonate din ultimul război mondial. Parisul pseudorebel la 1830, Parisul răzvrătit la 1848, Parisul proletar de la 1871, Parisul celor 14 puncte şi al Conferinţei din 1947 îşi lega numele, graţie Hotărârii Adunării Generale ONU, de un document extrem de important pentru evoluţia ulterioară a lumii. Citadela de pe Sena redevenea un simbol al libertăţii, ea, care fusese ocupată de cizmele lustruite ale armatelor teutonice. Se străduia să mai spele din ruşinea unui colaboraţionism vinovat şi a unei incapacităţi militare în stare de recidivă.
Lăudabilă hotărârea ONU. Lăudabilă şi permanenta reluare, completare şi corectare ulterioară a legislaţiei în domeniu. Lăudabil şi efortul considerabil al organizaţiilor militante pentru drepturile omului. O îndoială persistă însă; se pare că, preocupaţi atât de mult de apărarea, proclamarea, compararea, verbalizarea drepturilor acestora, oamenii uită de responsabilităţile colaterale, de obligaţiile cotidiene, de respecatrea a ceea ce înseamnă minima decenţă şi creştineasca smerenie. Şi nu e bine; deja se ridică generaţii iresponsabile, violente, uşor manipulabile, generaţii pentru care disciplina echivalează cu încălcarea libertăţii, iar limitele bunului simţ le provoacă stări de angoasă. Ce e prea mult, întotdeauna strică!

Un comentariu:

amintiri din primavară

amintiri din primavară

Se anunţă an bogat în Bucovina

Se anunţă an bogat în Bucovina

Iarna la Suceava

Iarna la Suceava