Pauză...de-o clipă

No, abia mai răsuflu; şters geamuri, bătut covoare, făcut sarmale, fiert răcituri, foi pe dosul tăvii, fursecuri, cornuleţe, spumuit supa, reglat calorifere, şters prăfăraie şi asasinat păianjeni(enoooormi şi muuuuulţi, de parcă ar fi casă pustie), cumpărături, împachetat cadouri, iar praf, iar....Obositor....şi extenuant...şi....dar frumoooos.... Atmosfera e alta, deşi casele şi oamenii sunt aceiaşi. Cerul e altul....şi peisajul e altul(chiar dacă zilele trecute era o ninsoare superbă)...şi entuziasmul e altul. Se mai simte, încă, legătura aceea mistică între om şi divinitate, între ştiut şi neştiut, între dorinţă şi materializarea ei. Altfel...altceva...da las că mai scriu eu mai încolo....mă aşteaptă laboratorul(bucvătăria, vreau să zic).