Eu nu vreau o altă zi naţională!

Se străduiesc unii, ziarişti făcuţi la kg.(şi sigur n-o fac gratuit!), să demonstreze că, pentru revigorarea neamului românesc, ar fi necesară alegerea unei alte zile naţionale, că începutul de decembrie nu-i deloc potrivit, că nu spune nimic esenţial despre naţiune, că....
Urgisită naţie suntem, dacă unul dintre ai noştri(dintre ai noştri!???)emite asemenea idei.

Marea Unire de la 1 decembrie 1918 a fost obiectivul politicii naţionale vreme de un secol şi este, fără îndoială, un moment crucial în istoria naţională, dar nu este unul definitoriu.

zice pezevenghiul. Şi e posibil, în vremurile acestea zăbăuce, să-l şi mai creadă vreunii, că la noi trădarea, minciuna, înşelătoria, călcatul pe cadavre pentru câţiva arginţi sunt parte din structura ADN de acum. Că ce s-a realizat acum 92 de ani s-a pierdut curănd după aceea, că ne-a-ngenunchiat bestia roşie, că moldovenii-s încăpăţânaţi şi vor comunism, că ne dă Coana Mare peste deşte dacă întindem mâna către Chişinău, că e prea depresiv începutul iernii....mă rog, de toate sunt folosite pentru a demonstra,chipurile, că nu-i nici o brânză acest 1 Decembrie.
Domnul vrea musai 10 mai zi naţională. Şi aduce argumente. Care nu ţin. Care îl scot de după cireş. Care maschează intenţia cât un tricou ud pe-o femeie voluptoasă.
Trăim într-o ţară liberă şi fiecare poate să spună ce-o vrea. Ca urmare, domnul cu pricina poate să îndruge ce şi cum. Dar să nu ne dea incorecte lecţii de istorie. Şi, mai mult, să nu uite că neamul ăsta a trăit aici pe cont propriu, nu ţinut în braţe de Coana Mare. Că a trăit prost, flămând şi chinuit e drept. Că şi-a mestecat lacrimile împreună cu mămăliga şi asta e drept. Că l-au denigrat, desconsiderat şi batjocorit mai toţi ceilalţi şi asta e drept.
Avem metehnele noastre, multe. Însăşi existenţa noastră actuală este rezultatul acestor metehne, că dacă eram altfel, mai puţin plecaţi de spinare şi mai puţin pupăcioşi de papuc străin, nu mai vieţuiam. Avem, se vede, vocaţia supunerii întru supravieţuire. Ca urmare balivernele cu independenţa sunt cu totul de prisos. Am fost independenţi sub unii, apoi sub alţii, am schimbat o uniune cu alta...Uniuni au fost şi vor mai fi. Se vor croşeta alianţe şi se vor desface. Se vor stropşi unii la alţii şi se vor pupa apoi.Şi noi vom supravieţui. Sau poate nu.
Reunificarea noastră politică s-ar putea să aibă loc sau nu.Ieşirea din criza asta va avea loc mai devreme sau mai târziu. Coana Mare ne-a luat în braţe nu ca să ne şteargă la nas pe noi, ci să privească într-un anumit fel către răsăritul din care vine un anume tip de lumină. Optimiştii sunt optimişti oricând, fie gerul Bobotezii ori maiul muncitoresc(pe mine, personal, mă încarcă energetic Sărbătorile de iarnă!)
....etc...Indiferent când şi cum se vor derula evenimentele, noi vom fi mereu doar actori. Chiar de figuraţie. Scenariul şi regia vor aparţine mereu celor mari. Pentru că pot. Şi au cu ce. Şi, din păcate, au şi pe cine să ia de fraieri.
Veţi zice, poate, că sunt demn urmaş al ciobanului mioritic. O fi.Dar lăsaţi-mă să mă bucur de ceea ce a făcut generaţia de acum un veac, să am o amintire luminoasă, să am,măcar aşa, bucuria- şi iluzia-demnităţii.