Dragă Adrian Sobaru,
Românule zburător”, eşti un naiv! Cine te-a pus să te arunci din balconul parlamentului, chiar în preajma votării unei moţiuni esenţiale, chiar cu primul-ministru de faţă? Măcar de strigai:
"Să crăciuniţi bineeee!" Eşti un copil prost. Bine că nu ai murit.
În '89, când eu îmi vizitam părinţii, mândru ca o băşinuţă colorată, doar ieşit ca "erou" de la Jilava, să ştii că mama mi-a tras două palme: "boule, ce căutai să mori ca prostul, cine-ţi creştea copiii?
"Pentru ce ai fi murit, Adriane frate, pentru nesimţirea şi cinismul cocoţate la grad instituţional? Pentru un popor laş de duodene vide!?
Tu crezi că ai bulversat conştiinţe, ca-n filmele romantice idioate?, că le-ai sticat sărbătorile?, că le va sta sarmaua-n gât?, că ai făcut un gest util, omule?
Ăştia nu simt nimic! Prin anii '60-'70 un poet japonez şi-a făcut harakiri, televizat, ca protest faţă de modul cum erau trataţi scriitorii şi a impresionat: a schimbat viaţa confaţilor.
Dar, iată, că nici măcar eu, impresionat atunci profund, nu mai ştiu cum îl chema.
Mureai degeaba, Adrian, nu erai un erou, cum ar trebui să fii considerat, ci un ins de fapt divers.
Deja nu ai nume, ci poreclă: "românul zburător". S-a vorbit despre tine până-n "seara de Crăciun frumos": porc pe masa porcilor, whisky cu găleata, lagalvulinuri, gingălbeluri, lerui-ler, lula şi lăciula lu' Loş Lăciun!
Vor şterge, au şters!, tot din memorie. Cinicii, indolenţii! Mulţumeşte Proniei că te-a scăpat, nu merita gestul decât dacă tu şi ai tăi - atât: familia,punct! - o puteaţi duce mai bine.
În rest, pustia pustiei. Nici tu pentru popor, nici poporul pentru tine. Nu-ţi face iluzii! O să rămâi şi fără slujbă. Ai văzut prea multe filme optimiste erioste sergiunicolaiste, omule!
Ai făcut un gest sublim. Inutil. Unul de serie, scuză-mi cinismul. Fiindcă la acest moment, în ţara asta, nu are parlamentul atâtea balcoane, la câţi români ar vrea să se arunce de la ele, omule!
Guvernanţii de azi, cărora, crezi tu că le-ai stricat confortul crăciunesc, gândesc precum Stalin, odinioară: " Moartea unui om e o tragedie, moartea unui milion (a unui popor, adaug eu), o statistică".
Da, Adrian, era să fii o tragedie . Dar, de fapt divers. La mulţi, mulţi ani! Dă-i dracului pe porci şi-n ziua de Crăciun şi de Anul Nou! Nu merită! Nici că-i doare-n cot, nici în vot pe cinicii din cap de stat.
Nu vezi că te-au şi uitat !?
George Stanca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu