În loc de linişte...

Se pare că dorinţa mea de a reveni la şcoală într-o atmosferă degajată, plăcută n-are nici o şansă de realizare. Colegii mei sunt tot mai nemulţumiţi de modul în care se rezolvă unele dintre problemele noastre, mai ales cele de ordin financiar, motiv pentru care armonia, aşa aparentă cum era ea, tinde să dispară. Probleme nerezolvate de ani de zile, neglijate de conducerea şcolii, înghesuite prin cele colţuri mai puţin vizibile de unii şi alţii, acuze şoptite, aere de superioritate netratate, aroganţe trântite între ochii celui care îndrăzneşte să ceară lămuriri(că doar nu putem să le ştim, fiecare, pe toate, nu?), chiar obrăznicii afişate fără jenă au inflamat, puţin câte puţin, o atmosferă care şi aşa, de ani de zile, ardea mocnit. S-a căscat, treptat, o prăpastie, peste care, dacă nu vom şti să realizăm punţi sigure, nu vom putea trece împreună, ne vom pierde în hăţişuri legislative pe care nici autorii lor nu le înţeleg, ne vom cantona în atitudini negative şi negativiste, vom rămâne cu impresia că fiecare are ceva împotriva tuturor, că unii sunt favorizaţi, că alţii sunt discriminaţi, că unii sunt victime şi alţii călăi,etc.
Şi ar fi păcat; cu toţii, împreună, am putea face minuni, am putea realiza lucruri deosebite, cu care să ieşim în lume, să ne apărăm numele bun pe care ni l-am făcut în peisajul şcolar sucevean, să devenim un magnet care să atragă pe copii şi pe părinţii acestora către noi, către ceea ce se vrea a fi o adevărată instituţie de cultură a începutului de mileniu III. Ar fi păcat de munca din cei 16 ani de când fiinţăm, de tinereţea irosită aiurea de atâtea cadre didactice pentru clădirea unei culturi organizaţionale care, iată, se dovedeşte a fi doar o pojghiţă subţire, sub care au crescut insolenţa, superficialitatea, suficienţa, cultul pentru aparenţe,etc. Ar fi păcat ca ceea ce s-a clădit greu să fie distrus peste noapte din pricina unor orgolii care împiedică acceptarea realităţii, poate şi a greşelii ori a nepăsării.
Început de an trist, tensionat, urât. Peste două zile ar fi trebuit să se umple şcoala de entuziasm, de bucuria revederii colegilor într-un nou an pe care cu toţii ni-l dorim mai bun. Nu cred că va fi aşa. Sau, dacă va fi, vor fi din nou doar aparenţe,complezenţe, schimonoseli hâde, care să acopere o murdărie care se tot adânceşte.
Păcat!