Măreţia unui act fundamental pe care o altă generaţie de români l-a realizat cu mai bine de un veac şi jumătate în urmă a fost pângărită. În mormintele lor, departe de permanentele contre politice actuale, la adăpost de limbajul vulgar pe care-l folosesc cetăţenii unei Românii pe care ei şi-au dorit-o cu toată fiinţa, paşoptiştii făuritori ai actului din ianuarie 1859, plâng. Lacrimile lor, devenite azi fulgi firavi de zăpadă, au udat pământul frământat de nemulţumirea şi blestemele şi ura oamenilor veniţi să cânte Hora Unirii. Rămăşiţele lor, întinate de cinismul şi rânjetele unei clici de vătafi ce-şi biciuie semenii cu vorbe goale şi ameninţări mai mult sau mai puţin voalate, se vor fi afundat şi mai adânc în pământul Ţării care s-a zidit pe existenţa lor extraordinară. Sufletele lor se vor fi ruşinat în lumea din care ne-au privit azi din pricina epigonilor ce nu-şi găsesc nici drumul, nici rostul, nici menirea.
De ce ţin politicienii să mânjească tot ceea ce a mai rămas curat în existenţa noastră? De ce n-ai stat în casa dumitale, domnule preşedinte ? De ce ai ţinut morţiş să umbreşti personalitatea unui om ale cărui defecte sunt mai importante decât calităţile matale ? De ce ai obligat poporul meu să huiduie, să suduiască, să bălăcărească într-o asemenea zi ? Vorbeşti de respect pentru istorie şi nu ţi se usucă limba ? Faci apel la ideea de unitate tocmai dumneata, care ai reuşit dureroasa performanţă de a ne învrăjbi cum nici străinii n-au reuşit în sute de ani ?
Nu ne mai învenina, domnule preşedinte ! Nu ne mai învârti cuţitul în rană ! Nu-ţi mai afişa rânjetul sinistru în faţa suferinţei noastre ! Lasă-ne să ne plângem morţii şi să ne aniversăm marile momente naţionale în pace ! Dumneata nu mai aparţii naţiunii române ! Dumneata eşti parte dintr-un mecanism tocmit să ne distrugă. Slujeşte-ţi în continuare stăpânii, dar nu ne mai profana istoria !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu