Cu drag, pentru copiii mei de suflet!

Sfârşit de semestru. Oboseală. Puţine şi modeste satisfacţii. Tot mai puţine. Uneori simt că dezinteresul, nepăsarea, superficialitatea, autosuficienţa pe care le văd mereu în ochii celor mai mulţi dintre elevii mei mă copleşesc, mă doboară, mă strivesc.Mă doare că-i văd târându-se prin viaţă fără s-o trăiască, că se hrănesc cu iluzii ieftine, uşor de procurat, că sunt, cei mai mulţi, imuni la frumos, la curat, la cuminte. Idealuri? Dau din umeri, întrebând ce înseamnă. Sacrificiu? Nu concep. Muncă? Nu admit.
Şi totuşi....uneori, din nepăsarea generală, se mai iţesc copii frumoşi şi energici care, cu entuziasmul şi frumuseţea lor sufletească, mă fac să sper că încă nu totul e pierdut! Mulţumesc, Iulia, Cătălina, Alexandrelor, Ana, Bianca,Gabi,....şi ceilalţi copii frumoşi şi energici, care nu mă lăsaţi pradă totalei neîncrederi!